- cauţiúne
- s. f. (sil. ca-u-ţi-u-), g.-d. art. cauţiúnii; pl. cauţiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cauţiúne
Look at other dictionaries:
cauţiune — CAUŢIÚNE, cauţiuni, s.f. 1. Sumă de bani depuşi pentru garantarea executării de către debitor a unei obligaţii. 2. Sumă depusă pentru a obţine eliberarea provizorie a unei persoane arestate şi care garantează prezentarea acesteia la ancheta… … Dicționar Român
caut — cáut, ă, adj. (reg., înv.) cu băgare de seamă; circumspect, precaut, prudent. Trimis de blaurb, 28.03.2006. Sursa: DAR cáut ( tă), adj. – Precaut, prudent. lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der.… … Dicționar Român
chezaş — CHEZÁŞ, Ă, chezaşi, e, subst. 1. s.m. şi f. (pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul; garant; p. ext. persoană care îşi ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. s.m. (Rar) Fiecare dintre căpătâiele de… … Dicționar Român
adeverinţă — ADEVERÍNŢĂ, adeverinţe, s.f. Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADEVERÍNŢĂ s. dovadă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu,… … Dicționar Român
amanet — AMANÉT, amanete, s.n. Gaj. ♦ (înv.) Ostatic. – Din tc. emanet, ngr. amanáti. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMANÉT s. gaj, garanţie, (pop.) chezăşie, zălog, (înv. şi reg.) rămas, (înv … Dicționar Român
cauţionare — CAUŢIONÁ vb. tr. 1. a depune cauţiune. 2. (fig.) a acorda sprijin, protecţie. (< fr. cautionner) Trimis de raduborza, 06.12.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
chezăşie — CHEZĂŞÍE, chezăşii, s.f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanţie pentru cineva sau ceva. Chezaş + suf. ie. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHEZĂŞÍE s. v.… … Dicționar Român
coperi — COPERÍ vb. v. acoperi, îmbrăca, înfăşura, înveli. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime coperí, cóper, vb. IV (pop.) 1. a acoperi. 2. a ascunde privirilor, a face să dispară. 3. a ocroti, a proteja. 4. a împiedica, a opri. Trimis de… … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
fidejusiune — FIDEJUSIÚNE s. v. cauţiune. Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
